Istoricul Echipei Bihorului

În 2009 se împlinesc 107 ani de când existã însemnãri despre apariţia fotbalului în judeţul Bihor. La data de 1 iunie 1902, pe terenul din parcul Rhedey (actualul Stadion al Tineretului) arbitrul Jelenik Geza fluiera începutul primului joc de fotbal cu public, disputat în judeţul Bihor, între douã selecţionate locale. Bazele primului club s-au pus în anul 1910 când s-a nãscut Club Atletic Oradea (CAO). Au urmat ani  tumultoşi pentru fotbalul bihorean, unele echipe au dispãrut, altele s-au înfiinţat, iar acum tradiţia este dusã de FC Bihor Oradea, grupare care activeazã  în Liga a II-a.


„Pionierii” de la Club Atletic Oradea

CAO a fost înfiinţat în anul 1910. În perioada dinaintea primului rãzboi mondial a activat în plan regional şi local. Dupã 1920 participã, de asemenea, în campionatul regiunii pe care îl câstigã în anul competiţional 1923- 1924 calificându-se (dupã ce a eliminat pe Universitatea Cluj şi Jahn Cernãuţi) în finala campionatului naţional, în care a întâlnit pe Chinezul Timisoara, pierzând în faţa acestora cu 1-4. În sezonul 1924- 1925 câştigã din nou campionatul regiunii, se calificã în turneul final al campionatului, dar nu mai reuşeşte sã repete performanţa anterioara, fiind eliminata de echipa Braşovia, în “sferturi”. În continuare, pânã în anul 1932 echipa nu se mai impune nici pe plan regional, deşi în acesta perioada activau la CAO mulţi jucãtori de valoare. În 1932 conducerea clubului este asiguratã de dr. Bernad Graunstein- preşedinte de onoare, Stefan Covaci- preşedinte executiv, Alexandru Klein- secretar general şi Iuliu Grunstein- şef al secţiei fotbal. Între anii 1932- 1938 CAO a fost una dintre echipele cele mai valoroase ale Diviziei A, eşalon în care a realizat urmatoarele performanţe: locul II în serie (1932- 1933 si 1933- 1934), locul II in clasamentul general al Diviziei A, organizat într-o serie unica (1934-1935), locul IV (1935- 1936), locul VI (1936- 1937), locul VII (1937- 1938) în seria I. Din lot a facut parte in aceasta perioada: Czinczer, Miko, Stettner, Stemberg, Kadar, Weichelt, Glanczmann, Mosko, N. Covaci, Ronnay, Bodola, Cociş, Chendrean, M. David, Bartha, Chiroiu, Kraus, Iuhasz, Szarkadi, Siko, Halatay, Borgea, Covaci II, Szanislo I, Orza, Spielmann, Pop, Varzan. În 1938 - 1939 şi 1939 – 1940, CAO a activat în Divizia B, ocupând în serii locurile II şi, respectiv, VI.

Campioni în Ungaria şi România

A urmat perioada celui de-al doilea rãzboi mondial. Evoluând în campionatul Ungariei sub numele de Nagyvaradi Atletikai Club (NAC), clubul orădean reuşeşte sã câştige titlul de campioanã (ediţia 1942- 1943), utilizând urmãtoarea formaţie de bazã: Vecsei (Toth) - Meszaros, Onodi (Lorand) - Demetrovici (Simatoc), Iuhasz, Petschovschi - Covaci II, Stibinger, Spielmann, Bodola, Toth III (Fernback- Ferenczi). Dupã rãzboi, vechiul CAO se va regãsi, în 1945, în formaţia Libertatea Oradea (Toth - Melan, Samu - Bãcuţ I, Iuhasz, Sarovetzci - Hallasz, Covaci II, Bartha, Spielman, Bodo) care, dupã reluarea activitãţii divizionare, participã în Divizia A, ocupând locul VIII în 1946 - 1947 şi locul VI în ediţia 1947 - 1948. În sezonul 1948 - 1949 Libertatea devine ICO şi aceasta cu formaţia standard: Vecsei - Ion Vasile, Melan - Bodo, Zilahi, Serfozo - Covaci II, Stielman, Vaczi, Tudose, Turcuş, câstigã titlul de campioanã naţionalã.


Gheorghe Vaczi

În continuare, ICO ocupã locul VII (1950), apoi îşi schimbã denumirea în Progresul (1951 ) şi ocupã locul III, dupã care începe declinul: locul VI (1952), locul XI (1953), locul XIV (1954) şi retrogradarea în Divizia B. În anul urmãtor, 1955, reuşeşte sa-şi recapete locul în primul eşalon, calificându-se în finala Cupei României (antrenor L. Zilahi). În 1956 se claseazã pe locul VIII în Divizia A şi câştigã Cupa României. Antrenor a fost C. Schertz, iar echipa de bazã era alcãtuitã din: Gebner- Kromely, Barcu- Bartha, Îiriac, Cuc- Toth, Koszegi, Caricas, Vlad, Meszaros. Dupã doi ani de satisfacţie, urmeazã altul de decepţie, 1957- 1958 când echipa cade iar în Divizia B. Aceasta aduce o nouã schimbare de nume, Progresul devenind CS Oradea, locul XIV (1958- 1959), locul III (1959- 1960), locul V (1960- 1961) în eşalonul secund. În 1961 se adopta denumirea Crişana Oradea. Schimbarea se dovedeşte de bun augur, care coincide cu o nouă promovare (1961- 1962) a echipei în Divzia A, avându-l la conducerea tehnica pe reputatul antrenor Francisc Ronnay. Lotul care a reusit aceasta performanţã: Szilagy, Bodo, Szekeli, Koszegi, Iacob, Neşu, Szakacs II, Toth II, Szucs, Harşani, Szakacs I, Petricã, Nemeth I, Hauler II, Vald, Arnotzchi, Balogh, Fandli, Pugna. Bucurie de scurtã duratã, deoarece în anul urmãtor (1962- 1963), Crişana ocupã locul XIII şi retrogradeazã, cedând cu acest prilej locul în eşalonul secund formaţiei Flamura Roşie Oradea. Oraşul de pe Criş nu rămâne însă fără o reprezentantă în Divizia A. În sezonul 1963-1964 Crişul Oradea, formaţie nou-promovată din eşalonul secund, reprezintă Oradea pe prima scenă a fotbalului românesc cu un lot în care se regăsesc o parte dintre jucătorii echipei Crişana, sub comanda antrenorului L. Zilahi. Lotul: Weichelt, Bucur, Pojoni, Boros, Şchiopu, Donciu, Al. Georgescu, Kun, Kuti, Curtu, Oşan , Stanciu, Podaru, I. Pop, Bokos, I. Sandu, Mãnescu, Al. Iacob, Sovoiala, Lenalt, Fr. Stilgerlbauer, R. Petschovschi. A urmat trei ani in prima divizie: 1963 - 1964 (locul VII), 1964 - 1965 locul (IX) şi 1965 - 1966 (locul XIII), sinonim cu retrogradarea în “B”, unde nu sta decât doua campionate, 1966- 1967 (locul VII), şi 1967- 1968 (locul II). În vara anului 1968 participa la un turneu de , la Timişoara, pentru promovarea în A şi reuşeşte sã-şi asigure un loc în primul eşalon. Antrenorul A. Fernbach - Ferenczi a obţinut aceastã performanţã cu urmãtorul lot de jucãtori: Buiuc, Catona, Balogh, Sãrac, Serfozo, E. Naghi, Popovici, Dãraban, Sudi, Szucs, Tomeş, A. Naghi, A. Kun II, I. Kun I, Harşani, Kocis, Ujlaki, Levai.

Promovãri şi retrogradãri

Dupã alţi doi ani în Divizia A (1968- 1969, locul X şi 1969- 1970, XV) retrogradeazã, dar revine în sezonul urmãtor, 1970- 1971, de aceastã datã sub conducerea antrenorului L. Vald. Echipa de bazã: Catona (Bologan) - Popovici (Sãrac), Lucaci, Bulc, Balogh, Dãraban, Neşu, Szucs, Al. Naghi, Arnotzchi, Şchiopu. Rezerve: Baumgartner, Cocoş, Ceauşu, Kocis, Ungur, Moţ. Dar iarãsi, dupã numai un campionat (1971- 1972, locul XVI) vine retrogradarea in “B”. Comportarea foarte oscilantã a echipei a impus o serie de mãsuri organizatorice. Printre acestea şi adoptarea formulei clubului de fotbal. Astfel, sub denumirea FC Bihor. din 1972, se începe lupta pentru revenirea ãn primul esalon. Dupã douã locuri II, obţinute în ediţiile de campionat 1972- 1973 şi 1973- 1974, la sfarşitul anului competiţional 1974- 1975, antrenorii L. Vlad (tur), R. Cosmoc şi Gh. Staicu (în retur) au condus la promovare urmãtorul unsprezece de bazã: Albu - E. Naghi, Lucaci, Sãrac, Popovici - Dãrãban, Kun II, Florescu - Szucs, Agud, C. Vlad. În continuare, echipa s-a menţinut la un nivel mediu de comportare în “A”, obţinând locul IX (1975 - 1976 şi 1976 - 1977) locul XIV- (1977- 1978) şi locul XVIII (1978 - 1979). Conducerea clubului, în aceastã perioadã a fost asiguratã de inginerul Horia Cosma, în calitate de preşedinte de onoare. Antrenorii au fost V. Blujdea, pânã la jumãtatea turului campionatului 1977 - 1978, fiind înlocuit de I. Reinhardt şi Alexandru Muta. Lotul de jucatori: era alcãtuit din Vidac, Albu – portari; Z. Naghi, Gh. Dumitrescu., Lucaci, Popovici, M. Marian, Bigan, Dragoş, Naom, C. Georgescu, Gergely, Petrovici, Schwartzman, Lupãu, V. Stoica, Kun II, Florescu şi Fildan. În vara anului 1979 FC Bihor a retrogradat din nou în B, unde a rãmas trei ediţii de campionat (1979 - 1982), fiind de fiecare data la un pas de promovare, pe care o va realiza la finele anului competiţional 1981- 1982, la conducerea tehnicã a echipei fiind Gheorghe Staicu. Revenind în eşalonul de elitã al fotbalului nostru, echipa orãdeanã reuşeşte sã ocupe un loc XI în ediţia 1982 - 1983 şi locul VII în 1983 – 1984. În acest din urmã an cu urmãtoarea formulã organizatoricã: preşedinte de onoare- ing. H. Cosma; preşedinte executiv - Ioan Naom; organizator de competiţii - Romeo Paşcu; antrenori Gheorghe Dãrãban şi Attila Kun (în turul campionatului), Attila Kun şi Alexandru Muta (în retur). Lotul de jucãtori era format din: Liliac, Balasz – portari; V. Dianu, Zare, Gh. Dumitrescu, Niţu, Tãmaş, Biszok, Mureşan, Filip, Doru Nicolae, Grosu, Georgescu, Ile, Ion Gheorghe, Szucs, Nedelcu, Rosza, Kiss, Ov. Lazãr, Roateş. În perioada 1983 - 1984 pânã în 2003 – 2004, FC Bihor a fãcut naveta între Divizia A şi B. O altã clasare bunã în anii ’80 a avut-o în campionatul 1988/1989, când a ocupat  locul 7. Echipa a fost pregãtitã atunci de Viorel Mateianu şi Paul Popovici.

„Norma” bihoreanã

În turul sezonului urmãtor (1989/1990), FC Bihor (antrenor Robert Cosmoc) a avut un parcurs bun, încheind prima parte a campionatului pe un onorant loc 5, dupã Dinamo, Steaua, U Craiova şi Victoria Bucureşti, având speranţe la o participare în Cupa UEFA. Atunci se vorbea la Oradea de „norma bihoreanã”, cãzând victime pe Municipal, echipe precum Corvinul (4-0), SC Bacãu (5-3), FC Braşov (6-0) sau Sportul Studenţesc (4-1). Dar, dupã evenimentele din decembrie 1989, a urmat dezastrul pentru FC Bihor. A terminat campionatul pe locul 10, dupã un retur foarte slab. În sezonul urmãtor, echipa bihoreanã a retrogradat în Divizia B, clasându-se pe locul 17, ediţia în care pe banca tehnicã au stat Paul Popovici, Alexandru Muta şi Viorel Abrudan. Din echipa de atunci au fãcut parte: Pap Deac – Ciocan, Brukental, Bereczki, Weissenbacher, Borza, Tãmaş, Sãlãjan, Rãdulescu, Kulcsar, Ov. Lazãr, Pavel, Biszok, Cigan, Todea, Anania, Negrãu şi Baba.
Decãderea clubului a continuat, majoritatea jucãtorilor de valoare fiind vânduţi în anii care au urmat. În 1991/1992, FC Bihor a ocupat locul 5 în seria a II-a, în sezonul urmãtor a ratat la mustaţã promovarea în Divizia A, clasându-se pe locul doi, la un singur punct de UTA. Tot pe locul 5 a încheiat şi sezonul 1993/1994, pentru ca în anul urmãtor sã încheie campionatul în a doua jumãtate a clasamentului (locul 12). Fãrã susţinere financiarã şi fãrã jucãtori de valoare, dezastrul s-a produs în ediţia 1995/1995 când FC Bihor a retrogradat pentru prima datã în Divizia C, eşalonul trei al fotbalului românesc. În seria a IV-a a Diviziei C, FC Bihor a jucat cu alte echipe bihorene precum Viitorul Oradea sau Minerul Ştei, terminând campionatul doar pe locul 7. Sezonul 1997/1998 a consfiinţit revenirea FC Bihor în Divizia B, dupã un campionat câştigat clar, la 13 puncte distanţã de IS Câmpia Turzii. Un merit important l-au avut fraţii Borşi, Attila şi Armand, care au susţinut financiar clubul, care apoi l-au cedat unui alt om de afaceri bihorean, Viorel Ştiube. La reapariţia în B, echipa orãdeanã a avut un sezon destul de bun, încheiat pe locul 6. În sezonul urmãtor, Divizia C le-a fãcut serios cu ochiul orãdenilor, care s-au salvat in extremis de la retrogradare, dupã un retur în care au remontat din pasivul de -14 avut la adevãr. Un merit important l-a avut preşedintele Marcel Iancu, adus de Mihai Bar, preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, împreunã cu un contingent de jucãtori veniţi pe filiera Dinamo.

Promovare dupã 12 ani

În sezonul 2000/2001 clubul a fost preluat de omul de afaceri bihorean Marius Vizer, care a demarat un proiect menit sã readucã în trei ani fotbalul bihorean în elitã. În primul sezon cu Vizer patron, FC Bihor a terminat pe locul 4, dupã un retur extraordinar reuşit de echipa pregãtitã atunci de Ioan Andone. În 2001/2002 echipa a prins ultima poziţie a podiumului, dupã UTA şi FC Baia Mare, iar în 2002/2003 a mai fãcut un pas înainte, fiind pe poziţia a doua, dupã Unirea Alba Iulia. În aceste condiţii, FC Oradea (denumirea de atunci), echipa antrenatã atunci de Ionuţ Popa şi prezidatã de Ioan Lucian, a avut dreptul sã susţinã barajul pentru promovarea în Divizia A împotriva echipei Oţelul Galaţi. Dupã o primã manşã pierdutã, scor 1-2, la Galaţi, orãdenii şi-au luat revanşa pe un Stadion Municipal cu 20.000 de suporteri în tribune, învingând Oţelul cu 3-1, prin „golul de aur” reuşit de Bogdan Vrãjitoarea în prelungirile partidei. Toate cele patru goluri din dubla confruntare cu gãlãţenii au fost marcate de atacantul Bogdan Vrãjitoarea. Echipa care a reuşit victoria cu Oţelul: Rotaru – Fl. Lazãr, Zaha, Cr. Munteanu – Gado (’62), Naidin (’63 Fele), Dumitra (cãpitan), Fl. Cãlin (’67 Lungan), Sfârlea – Csehi, Vrãjitoarea. Pe bancã au mai luat loc Mârne – Dianu, Mãuţã şi Siminic. Nu au putut juca fiind accidentaţi Coţan şi Keşeru. Partida cu Oţelul Galaţi reprezintă pentru suporterii bihoreni poate cel mai important şi frumos joc susţinut de roş-albaştrii pe teren propriu în istoria post-decembristă. De asemenea, a fost ultimul meci la care accesul spectatorilor a fost permis la tribuna a II-a. La barajul cu Oţelul Galaţi, observatorul meciului a fost la un pas să nu permită disputarea jocului deoarece în stadion efectiv nu se mai putea arunca un ac. Crainicul jocului a făcut chiar un apel la spectatori care acum poate fi considerat destul de ciudat. În special suporterii prezenţi la tribuna a II-a a pe atunci Stadionului Municipal au fost rugaţi se manifeste fără să sară de pe locurile pe care le ocupă, deoarece exista pericolul ca tribune să cedeze din cauza greutăţii.
Aventura clubului bihorean în Divizia A a fost însă de scurtă durată. După un tur ezitant, presărat cu rezultate extraordinare, precum acel 1-1 din prima etapă de la Oradea cu Rapid (campioana en-titre la acea vreme), dar şi înfrângeri neaşteptate (FC Braşov – FC Bihor din ultima etapă a turului), unul dintre artizanii promovării, antrenorul Ionuţ Popa a fost demis. A fost începutul sfârşitului pentru gruparea roş-albastră. Conducerea clubului a decis să-l pună în funcţie pe fostul antrenor al Stelei, Ţiţi Dumitriu, o mişcare care s-a dovedit în cele din urmă fatală. În primele jocuri ale returului, FC Bihor nu a adunat prea multe puncte şi Dumitriu a fost demis. Până la sfârşitul sezonului, echipa bihoreană nu a reuşit să obţină punctele necesare menţinerii în Divizia A şi a retrogradat după doar un an petrecut în fotbal mare.

Baraj ratat în 2006

Reveniţi în Divizia B, orãdenii orãdenii au încheiat sezonul 2004/2005 pe locul trei, dupã Jiul şi Gaz Metan. În ediţia urmãtoare, Bihorul a avut douã echipe pe primele douã locuri: CF Liberty a cedat locul echipei UTA, iar FC Bihor (preşedinte Alexandru Sãtmãreanu, director tehnic Emeric Jenei, antrenor Kiss Alexandru) a dezamãgit la turneul de baraj disputat pe Stadionul Naţional din Bucureşti. În primul meci FC Bihor a pierdut cu 0-2 (0-1) meciul cu Forex Braşov, iar în ultimul joc s-a înclinat, scor 2-4 (1-4) cu Unirea Urziceni, formaţia care a promovat în prima ligã. Golurile FC Bihor au fost marcate de Fl. Neaga şi Foro. În cele douã jocuri, pentru FC Bihor au evoluat Mijanovic - Oros, Lupuţ, D. Muscã, Lungan - Foro, Gr. Tudor, Strapak (’66 Szeleş), Fl. Neaga -  Ad. Voiculeţ (’46 Lupaşcu), V. Miculescu (’61 V. Grigore), cu Forex Braşov, respectiv Mijanovic - Oros, Lupuţ (’36 Pãtraşcu), D. Muscã, Lungan - Foro, Gr. Tudor, Strapak (’71 Ad. Voiculeţ), Fl. Neaga – V. Miculescu (’46 V. Grigore), Szeleş. Dupã baraj, preşedintelui Alexandru Sãtmãreanu şi directorului tehnic Emeric Jenei nu li s-a mai prelungit contractul, iar FC Bihor şi-a propus ca obiectiv reconstrucţia echipei. Preşedinte a fost numit Toth Ardelean Alexandru, iar antrenori în sezonul 2006/2007 au fost Kiss Alexandru şi Florin Farcaş. A fost un campionat extrem de greu, FC Bihor reuşind sã se salveze de la retrogradare în ultima etapã, dupã o victorie, scor 3-1, în deplasare la Auxerre Lugoj. Dacã seniorii au avut probleme, nu acelaşi lucru se poate spune despre juniorii republicani A (antrenor Horia Rãdulescu) şi B (antrenor Gheorghe Silaghi), care au reuşit sã obţinã medaliile de bronz la turneul final ai Campionatului Naţional. De remarcat şi performanţa echipei satelit, FC Bihor II (antrenor Mircea Fodor), care a reuşit sã promoveze în Liga a III-a, dupã meciul de baraj câştigat la Cluj cu Armãtura Zalãu, scor 3-2. În sezonul 2007/2008, FC Bihor porneşte la drum cu un nou staff tehnic, format din Gheorghe Silaghi (principal), Vig Zoltan (secund), Mircea Fodor (secund) şi Dorin Mudura (antrenor cu portarii), iar echipa satelit a fost preluatã de Horia Rãdulescu, ajutat de Gergely Alexandru. Clubul este susţinut financiar de Consiliul Local Oradea şi Consiliul Judeţean Bihor.

Antrenorii care au pregãtit FC Bihor în Divizia A sunt: Ladislau Zilahi, Ştefan Hittner, Constantin Woronk, Iosif Brata, Anton Ferencz, Ion Reinhardt, Anton Fernbach, Ladislau Vlad, Virgil Blujdea, Iosif Buda, Gheorghe Dãrãban, Emeric Jenei, Gheorghe Staicu, Victor Stãnculescu, Ştefan Coidum, Constantin Teaşcã, Paul Popovici, Viorel Kraus, Kun Attila, Viorel Abrudan, Alexandru Muta, Viorel Mateianu, Robert Cosmoc, Ionuţ Popa, Dumitru Dumitriu şi Muzsnay Zsolt.

 


vs

//
etapa >>

Etapa 22
FC Olt Sla.  2-0  FC Bihor
Minerul Motru  0-0  CSM Rm Val.
Olimpia  0-1  Gloria Bistrita
ASA Tg Mures  3-0  FC U Craiova
Metalul Resita  4-0  UTA S.A.
detalii >>

locechipajpct
1CS U Craiova2146
2Metalul Resita2237
3CSM Rm Valcea2236
4FC Olt Slatina2236
5ASA Tg Mures2234
6Gloria Bistrita2234
7Olimpia2233
8CS Mioveni2129
9FC Bihor2226
10UTA S.A.2221
11FC U Craiova2217
12Minerul Motru2213
detalii >>